l-am văzut adormit la fereastră,
cu aripile defrișate și cu
sâmburele sufletesc mai coborât.

i-am șoptit că plecăciunile se fac
ĩntotdeauna spre răsărit și că
viața trece mereu prin el.

s-a răsculat ĩmpotriva sorilor:
cu creasta de vultur și picioare
de cocostârc albastru strivi amorțeala lor.

mi-a spus apoi că sunetului nu-i place
niciodată să fie deranjat,
pe când auzului ĩi priește mereu tăcerea.