Ard
pentru răsuflarea ta
ard
pentru sărutul tău
ard
pentru inima ta
mă topesc
în flăcări, în flăcări, în flăcări.

Privind pe geam,
orașul acoperit de zăpadă
dispare
și se transformă
într-un munte.
Camera noastră e cabana
din munți
și îmi pierd corpul
în mângâierile mâinilor tale
îmi pierd buzele
în fervoarea buzelor tale
îmi pierd ochii
în jăratecul din ochii tăi
simt cum mă topesc
în flăcări, în flăcări, în flăcări.

EuȘiTu
sunt animalul hăituit
prin troiene.
Caut un loc să te ascund
dar nu pot să-ți ofer decât
ochii mei calzi,
ochii mei calzi.

Privește!
Ce de animale
hăituite ca și noi
aleargă!

Spre est
spre vest
spre nord
spre sud.

Iar EuȘiTu
sunt animalul lovit de săgeți
cu sângele clocotit
în durere.
Aș vrea să alerg
dar ce bine-i, ce bine-i
să stai lângă foc!

Durerea e dulce
căci sunt lângă tine
și lacrimile, ele-ți șoptesc
un etern ...
un etern ...
un banal ...

Focul
acompaniat de fulgii de afară,
se zbate în ritmul
bătăilor inimii tale
și visez că mă topesc
în flăcări, în flăcări, în flăcări.

suntem și noi sclavii
iubirii pentru siguranță.

Unde ai mai vrea să ne ascundem?

Pământul e rece,
cerul e rece,
apa e rece.
Fiori de gheață
mi se strecoară sub piele
oare ce nu reușesc să găsesc?

De cine ai mai vrea să ne ascundem?

Soarele îmi zâmbește complice,
e un prefăcut!, noi nu suntem complici,
deși as vrea,
deși as vrea.

Unde te-ai ascuns?

Să-mi scrii!
Să-mi scrii pe un fulg de zăpadă
sau pe o ninsoare
sau pe o iarnă,
să-mi spui ce mai faci,
să-mi spui dacă mă mai iubești,
dacă mă mai iubești.

De ce te-ai ascuns?

Nu știai că am să te găsesc
când va veni primăvara
și vei ieși la soare?
la soarele cel care nu mi-e complice
deși as vrea,
deși as vrea.

Dacă nu vrei să-mi scrii,
lasă-mi vorbă
într-o zi cu soare
ori într-o noapte fără lună.

Caută un înger destoinic
și de încredere
și pune-i numele meu.

Dar nu fă nimic din toate astea
dacă nu mă iubești,
dacă nu mă iubești.

Certifică-ți existența
printr-un sărut.
Certifică-ți existența
printr-o noapte de iubire.
Certifică-ți existența
printr-o viață în iubire.

Păstrează un sărut
pentru noaptea
din iarna în care ne vom regăsi
și ne vom iubi
ca doi lupi flămânzi
ca doi nebuni
scăpați
în visul pe care l-am dorit
o viață întreagă
o nebunie întreagă.

Du-mă cu tine
prin iarna dezbinării noastre
du-mă cu tine
acolo unde numai noi vom fi
du-mă cu tine
acolo unde numai pe mine mă vei iubi.

Întinde-ți brațele
asupra mea
întinde-ți sufletul
asupra mea
întinde-ți ochii
asupra mea
întinde-ți inima
asupra mea.

Ucide-mă
cu dragostea ta,
nu-mi lăsa răsuflarea
nu-mi lăsa privirea
nu-mi lăsa gândurile
să te păcălească.

Unde e noaptea
unde e iarna
pe care am visat-o?
Unde sunt zăpezile
pe care le-am dorit?

Nu sunt norii
sunt eu
doar eu
același care te-a iubit ieri
același care te iubește azi
același care te va iubi mâine.

Nu este luna
este iubirea dintre două petale
plângând când una
a căzut
a căzut
a căzut
în dizgrația frunzelor
în dizgrația oamenilor
în dizgrația noastră.

De ce să credem în vis?

Să credem în ceea ce putea să fie;
existența e un pas
între două lumi
frumoase
ca și tine
rele
ca și tine.

focul ...
fantezia focului ...
fantezia nopții ...
flăcările nopții ...
ne cuprind
ca un mistuitor
joc de cuvinte
ca un magnet între polii lui.

Unde suntem noi?
Unde suntem noi
cei ce ne-am iubit?
Te voi găsi
și am să te pun în ramă
am să te țin lângă mine
fiindcă așa ne-a fost dat:
să strălucim în iarna ignoranței
să negăm apocalipsa
să luptăm cu eșuații
și, în fine,
să ne iubim!