Portretul unei necunoscute

Unde ți-e trupul
dacă seară de seară
numai cu gândul mă vizitezi?...
Unde ți-e trupul fermecătoareo? aș vrea
să te întreb, deși cum treci
cu ultimele raze ale amurgului pe umeri
de parcă un șal ar fi,
deși sunetul pașilor tăi
din ziua trecută, din noaptea
în care iar o să te apropii de mine
îl desprind,
deși știu ultimul câtec pe care, tu,
lebădă neștiută de nimeni,
o să mi-l cânți,
totuși
un portret din culori și cuvinte
ca pe o realitatea ultimă
ce încerci să îmi ceri
tot nu pot să-ți schițez.