*
În gara sumbră singură mă aflu
ca un om ce singur
își duce povara
pe dealul din Golgota
și nu sunt eu cea din lumină
și nu sunt eu aici

...prea mult e prea puțin
mult prea puțin visezi
să poți să guști din al meu sânge
viața s-o reînnoiești
Visează mai mult
(mai mult e mai puțin)
și nu vei reuși nimic...

**
Totul se rezumă la un gest
la o mișcare
la un zâmbet
la taina unui simplu gest

Ai înțelege ceva din tot ce îți spun
dacă-n privirea-mi
nu ai regăsi nimic?
Nimic spre da
Nimic spre nu

Răspunsurile ți le dau cu gestul mâinii drepte
cu o grimasă
sau un zâmbet
Răspunsuri eu îți dau c-un simplu gest

Și “bună dimineața” îți urez cu ochii-nchiși
și focul îl aprind cu mâna dreaptă
și mâna tu mi-o tai...
De ce?
...de ce?

***
Am încercat să-ți fiu pe plac
să-nsemne cuvintele mele ceva
și pentru tine
dar totul e în zadar
nu înțelegi un suflet hoinar

Acum îți scriu scrisoarea de adio
pe care de asemenea
nu ai s-o înțelegi destul de mult
astfel încât să poți să simți
ce simte un suflet fugar...

Și data viitoare nu îți voi mai vorbi
ci privirea va fi tot ce-ți dăruiesc
Oare vei înțelege?
Oare vei ști de ce un suflet
fuge, fuge, fuge... în zadar...?

****
spre văzduh...
zbor de vulturi
zbor de stele
zbor de mii și mii de iele
spre văzduh...

printre brazii fără număr
am sosit și am zâmbit
unui soare
unui cer
în văzduhul nepătruns

stai ascuns în umbra lui
și rânjești cu ochii triști
sub văzduhul necuprins
de privirea
unui sfânt

cu privirea-ngândurată
stai și stai...
sub cel văzduh
sub apusul unui soare
sub sfârșitul unui cer

nu-i văzduh
nu e lumină
nu poți să vezi mai nimic...

*****
Gândurile-mi trec prin cap
Ca trenuri multe prin gară
În gara sumbră
Tot singură eu sunt
Și mi-este frică
Și îmi pare rău

Solitară
Eu și corbii
Jelim moartea ta bizară...
Singurătate