In timp ce ochi holbati incearca neputinciosi
Sa ridice ceata impaienjenita
De unghiile mortii,
Cerul ii devine labirint
Iar marile ii tes cu fir batut in soare
Cararea inchisa a vietii.
Plange
Si lacrimile ii devin glas de ingeri,
Iar cerul clipeste spre corul lor surd.
Doar buzele incearca zadarnic sa mai miste,
Dar farama de tacere
Il tinea incuiat
Sub povara pacatului.
Nu mai e om,
Nici inger nu e inca...
Deocamdata a fost viata,
Va fi moarte...
E somn