voi urma deci calatoria spre locul acela
de unde incepe mirarea in fata cuvantului
locul unde dupa legi nestiute urmele trecerii
pe trup nu se-arata iar anii drept alegorii de sentimente apar

lumina in aureole - ea astfel inainteaza

cineva staruitor priveste din spate
ochii acelui strain in fata ochilor mei
"oricine ai fi drumul urmeaza-ti
dar aminte sa iei Calatorule
arar vei putea recunoaste un semn
religia desertului este plecarea
cat inainte vei merge atat mai putin
deslusi-vei din toate cate s-au intamplat
vei merge spre acela cu tine asemeni alaturi de tine urmand
si gloria celor aflate va fi trecatoare
oricine ai fi drumul e lung
dar aminte sa iei Calatorule
multi au trecut inainte si locul
in care pulberea lor se topeste
ramane o taina - sufletul lor
cat o boaba de sare patrunde in rani
harazind betia de cantec si locul de unde-ai pornit ramane uitat
aminte sa iei Calatorule la toate aceste"

plutind pe propria lor nemiscare
ochii necunoscuti se dilatau acoperind orizontul
in mijlocul lor fiintam iar departe
intr-un halou nesfarsit (asteptand
sa se intample ceva) o pulbere argintie
sau o forma de calcar dezlega sunetele parfecte

cuvantul pe buzele mele ardea si privind cu greu l-am putut deslusi

locul acela ramase o taina