Ispititor mă urmărea uneori o ușă deschisă
Îmi atingea cu un colț, tăcută, umărul gol
Plutea în spațiul încins, șoim cu pupila atentă,
Condoscendent înclinată spre mine, așteptând

Întâi am fugit și m-a lovit drumul cu pietre
Căzută în praf, genunchii i-am oblojit cu salivă
M-am ridicat apoi, sprijinită de ușa zăludă
Și am intrat dintr-o dată, sărind în gol într-un cer răsturnat

A venit către mine, corabie albastră, o lume bogată
Rândunică ostenită, rătăcită între vânturi, m-am lăsat pe catarg
Vino, mi-a șoptit la ureche muzica blândă a zilei
Încrede-te-n val, pășește pe ape, vremea e a ta

În oglinda uimită a privirii, izvoarele altfel curgeau între maluri
Din mările toate, iubirea urca tumultuos înspre matcă
În piept se plia concentrat, strat dupa strat, înflorea iar pustiul
Povara ei îmi suia între umeri zborul dintâi

Locul pulsa de durere, un copil se juca în rotundul din stânga
O fetița alerga, înalțând zmee spre lună, anotimpuri tăia în felii
Fecioara își spăla ochii în apă de stele, creștea la subraț portocali
Și-n urmă, desculță, femeia semințe alegea, stând jos între praguri

Mâini s-au întins, cerând fără drept de apel roua însorită din carne
Zagazul l-am rupt, fântâni au țâșnit, indecentele ape s-au pierdut în aval
Aruncată înapoi, golită de miez, coajă crăpată de nucă,
M-am culcat între greieri, vegheată alaturi de o ușă închisă.