Ca un nor de fum greu,
ca zborul razant, cu aripa rănită,
ca tramvaiul opt'șpe trecând
prin stația asta numai în vis,
în sală -
o lojă cu două fotolii goale,
așternute cu pulberea
acră
a unei istorii apuse...

Cicatricile și-au pierdut relevanța -
sunt numai
stânjenitoarea dovadă
a unei sinucideri ratate
(astfel, eroismul devine un simplu basm),
mă îndrept înspre cortul așezat în pustie,
către trepte,
spre întuneric,
mă conduc dup-o hartă făcută
de un derviÈ™ nebun.

ÃŽn ciuda tuturor
și a toate
am să mă așez aici,

să rămân...


6.08.2003