acumulasem o doză de fericire
ochii tăi impuneau o existență imuabilă a oglinzilor
răsfoiam răstimpurile, cercul
și tu veneai și-nfigeai toate uimirile mele
de-o parte si de alta a infinitului

apoi știam
plecai înspre lumea cu treceri albinde și crude
ierburi înalte repetau inelaric lumina
când pe nopțile mele scriai un M mare
dinspre Dumnezeu se vedea
u n u
sărutând ochiul cerului

acum
doar un sfert
de umbră
îmi spune
despre inimi
atârnate de umeri
ca niște aripi

fantastice aripi