Tzi-aduci aminte ce tineri eram?
Si cita vizta ne curgea in vine,
Ne-am intilnit cind ii invidiam pe liceeni
Pentru tresaririle inocente si totusi atit de vinovate,
Pentru golul din stomac si noptzile nedormite.
Ne-am intilnit atunci cind ne uitam cu teama la batrini,
Sperind sa nu ajungem niciodata asa
Si totusi stiam ca asta ne asteapta.
Am ris,am plins,am urlat impreuna de bucurie si tristetze,
Fara sa ne vedem.
Ne-am cunoscut cele mai tainice ginduri,
Cele mai ascunse dorintze
Ne-am spus vorbe calde,sau ne-am ranit cu nepasare,
Fara sa ne vedem.
Si-apoi, deodata,ne-am intilnit pe niste scari pustii
Intr-o zi de primavara,un popas intr-o viatza zbuciumata
Si-am mai simtzit deodata ce simt liceenii,
Dar ,fraieri,nu ne-am gindit ca vom imbatrini.
Si am lasat in urma si ris si plins,
Si bucurie si tristetze.
\\\\\\\\\\\\\\\'ce naiba!Sintem oameni in toata firea\\\\\\\\\\\\\\\'
Ne-am spus atunci fara sa ne gindim la iarna ce urma sa vina,
La pamintul rece si bolnavicios ce ne astepta,
\\\\\\\\\\\\\\\'Nu e bine ce facem\\\\\\\\\\\\\\\',ne sopteam unul altuia.
Si am renuntzat la tot,la liceeni,la tresariri,
La gindurile vinovate,la imbratzisarile tremurinde.
Acum stam amindoi tacutzi,cumintzi,intre aleile cu tei
Si pentru ca am fost oameni in toata firea,
Ne intrebam\\\\\\\\\\\\\\\'tzi-aduci aminte ce tineri eram?\\\\\\\\\\\\\\\'
Dar nu mai auzim decit vintul,frunzele,
Si nu mai simtzim dacit greutatea florilor.
Dar ce naiba,fi mindra,am fost oameni in toata firea.