Smulși din brațele Mamei Eterne
Asuprim cerul de pași al Ființei.
Regăsim târziu sânul
Prea dulce pentru veninul ce-am supt
ÃŽn dansul cu obsedant de gemene clipe.
N-am mai șoptit de-o vecie un cântec de leagăn,
Iar pruncii ne cresc
Șchiopătând a grija de mâine.
Somnul speranței a înghețat lacrima
Ce altădată uda buza pământului...
Ne-au rămas doar ochii
Întru chemare spre cer să-și ridice lumina,
S-alunge răstimpul cărărilor noastre pierdute.