Dark Velvet pe trupu-ti;
Si Soarele spanzurat pe-un zid...
Dead Roses,o mie-n juru-ti,
Pana si Viata se stinge murind...

Se sparg norii-n cioburi patratoase,
Pasari nebune se izbesc de copaci,
M-ajung din urma amintirile frumoase,
O primavara,un soare,un camp de maci...

Dead Roses in juru-ti sunt o mie,
Si suflete plutesc in aer incet.
Ce putrede parfumuri,carnea nu ti-e vie,
Am invelit-o insa cu Dark Velvet,discret.

Te tot privesc de-o vreme;putrezesti.
Te-ai dus incet c-un zambet stins pe chip,
Ai fost candva,demult,dar nu mai esti...
As vrea sa mor,as vrea sa plang,as vrea sa tip!

Dupa un timp,te-ai descompus de tot.
Iar ochii mi-au secat definitiv;
Incerc sa-ti strang in brate trupul mort,
Vazandu-ti craniul,ma dau in spate,instinctiv.

Cand oasele s-au transformat in praf marunt,
L-am luat cu pietate,strangandu-l intr-un vas.
Langa salcamii de la rau l-am ingropat plangand,
Si-am stat inca o vreme spunandu-ti "bun ramas".

Dark Velvet pe mormant,acoperind pamantul,
Cerul s-a razvratit si ploua infernal.
Dead Roses am in brate si nu-mi pot lua gandul,
Ca te-am pierdut pe veci in acest decor autumnal.

6 aprilie 2003