Dezbracă-mi, Doamne, gândul de patimile toate
Să fiu din nou Adamul neprihănit și nud
Apoi mă naște iarăși din zorile-ți curate
Ca pe-un izvor cuminte ori ca pe-un mugur crud.

Iubește-mi, Doamne, lutul, iubește-mi zestrea dată
Atunci când peste mine suflat-ai duhul sfânt
Să-ți simt din nou căldura ce am simțit-o odată
Când încă nu căzusem din cer pe-acest pământ.

Scufundă-mi, Doamne, trupul și sufletul sihastru
În roua ce din ceruri o strângi în palma ta
Și-mi prinde iar privirea în ochiul tău albastru
Grăbește-te, Stăpâne...și vino, nu mai sta!...