Lasă-mă
cântând la răsărit
rădăcinilor
ca floarea soarelui
fugind cu oase mici
pe retină
iată sunetul
cum se repetă
curcubeu
de pe orbită
cenușa sufletului
ne salută printre
atâtea altele
mai departe
să vindem castane
coapte la pieptul
descoperit târziu
în lanțul florilor
de lună acoperă-mi
golul cu pamânt
și inima ta nu-mi fure
ultima nerabdare
înclinată sub gol
de albastru mai devreme
sau mai târziu scara
se termină în fluturi
ca o strădanie
întoarsă
către uitare...