Rostuind o lume






îmi conjugai sentimentele trecând de fiecare dată
prin imperfectul luminii cercuind nopțile mele impare
asistam la mișcarea browniană a unui contur axiomatic al lumii
când mereu în afară păsări băteau în ciocuri de aur
transparența ferestrelor


 



marginal
îmi decupai linia orizontului dinspre cealaltă jumătate
just walk away, șopteai cu un rest de umbră pe degete
rostuind o lume, eu arcuiam inefabil
toate bătăile inimii