Am început să aștept, se apropie,
În vis sufletul face exerciții de ieșire
Din trupul care stă nemișcat,
Întunericul pare în afară de fire


Și de timp și de orice iluzie,
Încăperea mea este un ținut pustiu
Prin care se rotește căutând ceva
Și bucuros că e încă viu


Face în taină salturi ireale
Împrejurul meu și în sus și în jos
Să afle cum va fi desprins de trup
Și să se-ntoarcă iarăși în cutia de os


Făcută anume pe măsura lui
În care îi era cald și bine
Și în care de trei ori pe zi i se îngăduia
Să se apropie de tine.