pe atunci totul părea atât de simplu
trasam cercuri în jurul lumii
în așteptarea primului copil
urma să-i spunem adam
sau eva
sorbeam înghițeam cuvinte aveam obiceiul ciudat
de a descrie lucruri fără nume
ne temeam de moartea prematură a intențiilor
întinși pe paturi din lemn de paltin
sau altceva mai deschis spre înalt
poate stejar
de sus ne fixau tavane oarbe
(apoi s-a inventat cerul, mai știi?)
altădată ne ciupeam corzile vocale
ne trezeam adormeam obosiți
visam o lume rotundă
atât de reală

nu ne gândeam la fericire