De undeva
vine miros de frig și de zăpadă,
îmi îngheață mâinile printre razele de soare,
aurul nu ține de cald
îmi șoptește,
nu arde ca mine,
ca mâine o să mă-ntrebe de oră,
tic-tac, nu e niciodată aceeași
și nu se oprește să-mi răspundă la politețuri,
azi o fi marți?
trei ceasuri rele,
amare ca cele mai negre cafele…
sau luni, sau duminică,
n-are decât să fie și joi la o adică,
dacă trosnește focul în sobă.

De undeva
vine miros de frig și de zăpadă,
drept să-ți spun, puțin îmi pasă,
am ascuns pe undeva, prin casă, o cutie cu greieri,
dimineți prelungite și alte mărunțișuri crocante,
vrăbii îmbăindu-se-n praf,
știu, se apropie Crăciunul,
deja mă zgribulesc iremediabil,
până și pinguinii au emigrat pe plaja din Rio,
s-au apucat să-i salveze unii
fără să le ceară și lor părerea,
mi se face frică de axiome,
hai să închidem bine de tot ușile și ferestrele,
să nu ne fugă vara din casă…