De câte ori te văd ești mai frumoasă
Și buzele mai dulci de mii de ori,
Cum faci, când depărtarea ne apasă,
Să crești la sân vârtejul de fiori ?

Și cum, când lumea-ntreagă stă la pândă
Să ne-nconjoare visul cu noroi,
Te simt mușcând din dragostea-mi flămândă
Ca dintr-un fruct al vieții de apoi …

Vom fi-mpreună-n orișice secundă
Îmbrățișați de-a pururi, goi ca Iov,
Rugându-ne ca stelele s-ascundă
Sub strălucire focul din alcov.

Iar singuri de-am rămâne, fiecare
Purtând pe umeri crucea de-nceput,
Te-aș respira în fiecare floare
Și-n sânge aș păstra al tău sărut.

Þi-aș număra toți pașii, de departe,
Oricând vei fi a mea, deși mi-e greu,
În gând am gustul tău și ca o carte
Iubirea-mi stă sub acest semn mereu.