M-am trezit azi îmbrăcată
în cămașa neagră a gândului
că nu ne vom mai întâlni
niciodată.
Nu pentru că zeii
pe care din nepricepere
îi numim coincidență
ne-ar fi potrivnici…
By-pass-ul tăcerii
a fost o reușită chirurgicală
care a izolat definitiv partea
de inimă bolnavă :
vom supraviețui sau nu ?

Merg la culcare îmbrăcată
în cămașa îndoielii :
cu inimile amputate
dincolo de ne-am întâlni
prin voia zeilor
sau din coincidență
ne-am mai putea din nou iubi
sau nu ?