de ce plangem?
noi nu suntem tristi.

mereu melancoolici nu am fost niciodata,
visăm...visăm mult..si bine facem.
desenăm pe cer umbre de nori,
scriem viata fluturilor pe frunze de dud,
recităm texte necenzurate, ne place emil brumaru,
cu tot cu "infernala comedie"
si totusi...plângem.

iubim frumosul, dar si decadenta,
prapastiile de la sublim la grotesc,
tigara de dupa din dormitor,
minciunile nevinovate
suflete dezinvolte...
si totusi...plangem.

de ce plangem?

probabil nu am Învățat inca
sa iubim cu adevarat.