si-i spuse ca rafturile
sunt doar rataciri de peceti,
incluziuni de involutie
si nascande aripi de minciuna.

l-am privit, terta persoana,
el ce ratacise calea animala
si soricise prin biblioteci
uitarea de a fi.

era vested , cu un dinte
de mestecat maruntaie de
stihuri atarnand peste buza
suptului din sanul timpului.

,,la nici vreodata revedere``
i-am spus
eu ,
oceanul
celor ce trec.