Te doare clipa aspra-a despartirii?
Te doare chipul meu inmarmurit
Si-atit de adinc in piele scrijelit
De crincenul cutit al amintirii?

Ofranda-n bratul tau m-am daruit
Asa cum m-as fi dat dumnezeirii
Desi stiam ca numai amagirii
Destinul negru i l-am implinit!


Si-ai ris pina cind ultimul moment
La rindu-i ti-a rinjit fara de frica!
Iar tu, vinzindu-mi sufletul pe-un cent,

Cu liniste l-ai urmarit cum el abdica,
Si-nfrint, ca un poet fara talent,
Se rupe, se striveste si se strica!