Primăvara, când se naște,
Parcă-i pentru prima oară
Orice răsărit de soare,
Tot ce-i verde,
Orice floare,
Orice ciripit de păsri,
Sau
Orice gândac,
Eu ies afară,
Cu sufletul îmbrăcat
În haine de sărbatoare,
Cu un mic nor,
Indescifrabil,
De regret,
Ce tot încerc să-l alung.
Și timpul nu se oprește de dragul meu,
Și-mi dau seama că
Nu mă cunosc înca destul de bine
Și valul supraviețuirii mă fură,
Și toamna,
Cât ar fi ea de frumoasă,
Cu culoriile ei măiestre
Și cu miros de frunze arse
Prin grădini,
Amestecat cu zgomot de greblă,
Imagini din amintiri,
Tot toamnă este.
Cu iz de tristețe,
Se-ndreaptă spre iarnă
Ce nu poate fi frumoasă decât pentru cei
Cu cai la sanie
Și pentru copii.