Nu sunt începutul,
nici sfârsitul.
Sunt mijlocul a tot ce vine.
Sunt mijlocul unor ruine,
sau a mjestatii sale lumea.
Caci soarele de mult apune.
Creeând cu tot, acea minune,
pe care viata apoi apune,
în mijloc.
Caci nici început, nici sfârsit, nu e.
Si atunci, de ce?
Mijloc?
Mai bine nu.
Dar nici nimic.
Dar nici tot.
Un mijloc într-un nimic de tot?