Am face toata noaptea poze
si atat.
Si am vorbi, am vorbi, am vorbi
cat in luna si-n stele,
cat in lume si-n adancuri
de oceane si dedesubturi
de piele;

Si am muri...
Doamne cum am muri, eu
in cuvinte
iar tu in bratele mele,
Printre, printre...
flacari cenusii, tentacule indreptate inspre
inalt
si inele...

Si am citi poeme; poeme am citi
Nichita Stanescu, Baudelaire, Poe
Paura Nela...
Ti-as recita poezii din
vremurile mele bune,
iar tu ai asculta
Nu asa cum se asculta, ci
intr-un cu totul alt fel,

Adulmecandu-ne precum cele
mai salbatice dintre salbaticele
lumii fiare
asteptand la portile ramase deschise
dintre noapte si zi,

Iubindu-ne; da, ne-am iubi
in priviri sculptate, drepte segmentate
si culoarea verde, verde, verde...
Pana ce si uitand ca suntem
oameni,
am si poate, oh Doamne, peste noapte
inmuguri!