Dincolo
de suspinul gândului înălțat de cădere
e doar liniștea începutului;
dincolo
de lacrimile aleilor roase de rugi
e doar surâsul neștiut
al pleoapei.

Mă ghemuiesc
ocrotită de ghioceii
ploilor tale de vară;
mă nasc din nou copil,
acoperită de umbra atingerii tale.

Dincolo de întuneric,
dincolo de necredință,
alerg
să-ți sărut visul
în care s-au pierdut pașii mei.

ÃŽmi fac aripi
din genele tale,
las notele de pian
să-mi ningă așteptarea
și zâmbesc,
și tac,
și mi-e somn
de prima ta tăcere.