Privesc cum a trecut anul
La rascrucea mea de drumuri
Si din nou cad in genunchi
Imbratisata de propriile mele suspine.
Ca ti-am dedicat crezul existentei mele
Nu mi-a fost de ajuns.
Merit sa mor, departe de tine
Rapusa de ganduri amare,
Blesteme si fiare...
Din tot ce mi-a mai ramas din inima
Incerc acum sa te ingan cu un cantec
Si-as vrea sa-ti pun in palma numai zambete,
Dar iarta-ma ca-ti patez sufletul cu lacrimi,
Iarta-ma ca nu pot sa-ti mai aduc
Cununi de flori si raze de soare
Ca sa ti le prind in par,
Iarta-ma ca nu pot sa topesc muntele de gheata
Ce ti-a picat pe inima...
Iarta-ma pentru tot, nici nu mai stiu pentru ce...
Nu-ti cer sa-mi dai o minune,
Caci tot ce merit eu este steaua intunecata sub care m-am nascut.
Sa ma nasc din nou as vrea acum,
As vrea sa trimit vantul cu petale de salcam
Sa-ti mangaie fata,
As vrea sa culeg cu mana mea toate stelele
Sa ti le pun la gat,
Sa ploua cu petale de trandafiri peste inima ta,
Iar cand voi sti ca cerul te iubeste,
Lumea am s-o inchid in spatele bratelor mele
Si-am sa-ti zic deschide-ti aripile si zbori,
Esti acum invingatoare,
Iar eu infranta tuturor...
Promit ca din neagra-mi singuratate
Am sa ridic mereu o ruga catre cer,
Sa-mi aminteasca de zilele cand aveam in fata o minune...
Iarta-ma ca nu sunt decat un epigon...