Te chem prin neguri de gânduri
De-a lungul furtunilor pustiite
De seceta arderii în rânduri
De idei răstignite.

Te chem prin valuri de ape
Sfințite de amarul din lacrimi
Prin care ochii trec să se adape
Cu atâtea omenești patimi.

Te chem prin pietre ce mor
În dureri ne-nțelese de nimeni
Pe acest pământ răbdător.

Te chem prin ierni și prin veri
Să-mi vindeci rănile sufletului
Cu minunea de ieri.