din varful muntilor
tanguirea tulnicului se desface in fasii
in zborul vantului de miazazi,
ca o respirare
din cer zeii ne fac semne cu mana
ca unor ultimi calatori intarziati pe peron
ultimul tren te-a inchis
ca-ntr-un foisor tainic
si noaptea te soarbe-n iluzia de negru
ah, cat as fi voit sa-ti arat culorile cerului meu primavara
ai fi invatat sa te hranesti cu roua gurilor mele
peste care acum s-a asternut intunericul.