ma vei ierta oare, buna mama,
ca nu te bag deloc in seama?
ma vei putea oare ierta
ca am gresit in fata ta?

demult, demult, tare demult,
sufletul meu s-a pierdut,
din inocentul ce am fost
sunt un calator fara rost.

vietii incerc sa dau un sens,
dar o traiesc fara interes,
respectul a-nceput sa-mi slabeasca,
iar demonul meu sa ma chinuiasca.

in fata ta greseala este mare,
si stiu, mama, ca sufletul te doare,
dar iarta-ma, sunt ratacit
si nu mai merit ca sa fiu iubit.

ma vei putea oare ierta
ca am gresit in fata ta?