Și uit. Uitarea mi-e de gheața,
Mă-ntorc mereu în negrul vis;
Ușor vă e să-i spuneți viață
Ne-nțelegând câte-ați omis.

Revin. Și cred în marea milă
Ce veșnic nu mă va uita.
Încă sperați că n-aveți vină
Dar sunteți orbi. Orbirea-i grea.

Iubesc. E singura scăpare
Din mreaja plină cu-ncercări.
Iubiți si voi, iar când vă doare
Veți fi în largul unei mări.