articulam o coerență cu al doilea nume și buzunarele rupte pline de cărți
mirabile manuale despre existențe desfoliate și nuiele de alun relative
la omniprezența serafimilor somnolenți până la înălțimea ochilor
incredibil de violeți ca și cum s-ar fi deschis o fereastră din inerția unui câmp
cu flori iar busturile ar fi strigat profeții căzute din propria realitate grație formei lor
necunoscută undeva pe o plajă ce masca nopțile de octombrie cu mici pași
antrenați până la nebunie de dragul singurei clepsidre rămasă fidelă ghicitului
din fire de nisip doar Sfântul Petru mai lucra filigrane uitate în propria senzualitate...