agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-23 | [This text should be read in romana] | Submited by Florin DeRoxas
Despre voi
n-am să știu nimic, niciodată... Sunt, fără îndoială, cel dintâi care vă caută umbra printre arborii și râpile despicate de ger, ale graiului nostru, printre boabele de grâu și rădăcinile de mătrăgună, în fântâni cu hoituri de vulturi devenite apă verde, în piatra colcăind de aur și în văzduh. Unde sunteți? Unde v-a tăinuit întunecata voastră justiție, unde v-ați spulberat? Sunt sigur că ați fost, trebuie să fi avut o limbă a voastră în care să vă șuierați versurile nescrise fiindcă n-ar fi încăput în nici un alfabet, sunt sigur că v-am zărit printre oștenii iernilor cu moarte, dar umbra voastră n-o pot distinge pe nici o lespede, în nici o peșteră. Unde ați pierit, voi, bărbații tragici străbătând pădurile și pietrele, asemeni zimbrilor de grumazul cărora spânzurau oalele cu cenușa morților, în ce v-ați risipit? Poate nu suntem decât carii care devorează brațele voastre înghețate, înotând în orbitele voastre, și fără să știm ne zugrăvim fluviile cu sângele vostru. Nu. Moartea prin otravă putea fi pe măsura regilor, dar nu semăna cu voi, și mi-e greu să cred că v-au răpus săbiile. Poate că ați fost în arenele Romei pentru a ajunge în burțile tigrilor flămânzi de o mie de ani, poate v-au trimis pe corăbiile cu care pluteau, spre exil, poeții cu togă, dar nu pentru a mișca lopețile cu pieptul vostru tatuat cu femeile a jumătate de imperiu, ci pentru a ridica pânze pe catargele oaselor voastre... Desprind de pe lut zdreanța peticită cu cruci de lemn a cimitirelor, și nu vă zăresc, vă caut sub pielea gata să plesnească a culorilor, și sub coaja cuvintelor, și nu vă găsesc. Totuși sunt sigur că ați fost, și mă gândesc la miile de copii născându-se printre strugurii dacici, copii care nu erau decât ecoul de început al cântecelor voastre, la inimile îmbătrânind sub scuturi și luând forma lor, și la gesturile de o limpede sălbăticie. Mă gândesc la așezările mistuite de frunze, și vă întrezăresc pentru o clipă buzele crăpate și bărbile coapte. Vii, în bărbații care vă urmează, voi înălțați peste sânge un pod între pământul nostru și pământ cu o veșnicie mai trainic decât podul bătrânului Apollodor din Damasc!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy