Cum sa uit
ca te iubesc cu-atita ura?
Din toata fuga melcului
am ales doar cochilia
dungata si sparta...
De aceea,
am sa reduc la absurd dorinta,
si cintarind in palme clipa
am sa asmut asupra ta,
ca pe-un ciine turbat,
timpul.
Am stralucit
o vreme,
mireasma aurita,
pe timpla ta...
Tu m-ai sarutat
pe din doua,
m-ai iubit
pe din trei,
dar m–ai strivit
dintr-o data!
M-am refugiat
sub reavana credinta
asteptindu-ti trezirea
din orbire otravita.
Dar am ramas
doar cu asteptarea
si-n golurile destramate
mi-am bagat degetele
pe creier
ca sa-ti vomit
amintirea...
Dar cum sa te uit
cind te iubesc
cu-atita ura?!