Mă întorc,
acum cu tot cu trup,
la tot ce voi însemna vreodată,
la crâncena vraiște de amintiri,
la nimicuri regăsite,
la toturi uitate.
Lacrăm, din nou,
pentru tot praful șters
cu genunchii
prin cămara de vechituri,
pentru degetele strivite
meșterind pe ileu.
De ce toamna nu mai miroase la fel?
Parcă toate toamnele
ce au urmat acelor zile arămii
sunt niște surogate nevolnice
cu arome diluate și fără parfum.
S-a schimbat până și fumul!
Nu mai este atât de
dulce-înțepător-amar
...frunze uscate
și tulei de porumb.
Când ați mâncat ultima oară
un măr de-a dreptul din pom?
Să dai după el cu un bât,
să scuipi pe el și să îl ștergi
cu mâneca? Mai țineti minte...
Cine îmi fură toate iubirile?