Penelul atinge și udă hârtia
În versuri lipsite de rost
Cu febră tu cauți, aștepți și găsești
Chemarea sărutului muzei.
Pe fruntea-ți de stele și boltă
Sudoarea și visul coboară
La cine oare ți-e mintea?
La cine gândul îți zboară?

Fără-nțeles prin lume fi solitar
În față ți-e totul obscur și lumină
O rază-ncetează a pluti peste tine
Ascult-o și mergi rătăcind fără sens.
Urmează-ți destinul ales undeva
Regretele trecătoare sunt și vor fi
Iar eu și negarea la fel vom pieri
'ncuiate-n uitare de-acum până ieri.

Iar moartea îngroapă rost și nonsens
O groapă ne-așteaptă pe noi și pe toți
Atunci când fantoma adoarme, dispare
Iar tu te încui în penel și te-ntorci
din nou în brațele-ți creatoare.