încâlcesc un poem
din Lână de Aur
deșirată între cuvinte
o corabie soarbe adâncuri
în degetele unei mănuși
roase de șoarecii
lui Iason
i-a crescut barba
pană la
coapsele mării
și aștrii nu mai sforăie
nu se mai îneacă
împiedecând
zâne
pe șira spinării
se scurg silabele
răsîncărnate fărâme de peșteri
din îngeri
pacea întoarsă cu
fața spre perete
mai toarece
un Rod de Aur