Stau între două anotimpuri
În echilibru instabil
Căci vine vremea să fiu singur,
Bătrân si orb, surd si senil.

E azi, si ieri n-o să mai vină,
Cei ani frumosi de studentie.
Si mă întreb, cine-i de vină
Pentru ce-a fost si ce-o să fie.

Căci râul nu curge la deal
Iar timpul are doar un sens.
Încet- încet ajungi la mal
Si te opresti în mâlul dens.

Te uiti- napoi la ce-i în urmă.
Oare puteai face mai bine ?
Si amintirile se curmă.
În mine stau numai cu mine.

***

Însă mă scutur. Sunt bărbat.
Mă uit în jur. Sunt numai tineri.
Sunt sef de trib si respectat.
Am multi copii, nepoti si gineri.

Chiar dacă-i toamna terminată
Eu mă gândesc la sărbători,
Căci sunt bunic, socru si tată.
Cu-asa urmasi, poti să tot mori.

Si, inventând noi calendare,
Eu călăresc pe-al vietii val,
Căci până la înmormântare
Vreau să dansez la înc-un bal.