Lui G.Bacovia



1.
(i.e.n)


De mult eu ți-am citit durerea
Transcrisă-n versuri funerare.
Eram atât de mic. Tu, mare.
Născută-n van mi-era părerea.

Prin Parc, vagi Gări sau Abatoare,
Ftizic, rebalansând puterea,
O "așteptai" ca pe averea
Ce-ți moare-n mâini de desfătare.

Punând drept acrobați "actorii"
-Luminescente criptogame-
Pe socluri de complicitate,

Cu plumb pe ceruri iluzorii
Trasai înfiorate drame...
Ieri nu, dar azi îți dau dreptate!


*

2
( e.n.)


Pe unde ești acum, Maestre,
Să vezi cum s-au prăsit bufonii,
Descălecați, fără buiestre,
Ca-n Eminescu, epigonii?

Din spații vagi sau școli terestre,
Infometați, ca harpagonii,
Te sfâșie, târând căpestre,
Când ei de-abia-ș’ trag pantalonii.

Cu simțurile decodate
-Reminescență cuaternară-
Deliberând frivolitate,

Stilistic, tot ce-i scris, omoară!
Maestre, de le dau dreptate,
Tu vei muri a doua oară!


P.S. Propunere de sinucidere:
Hei, e cineva pe acolo?!
Exista vreo parere?
Astept!