Simțaminte care curg , adormiri in vant ,
râurile cunoașterii mai trec prin mormânt
la poticnirea gândului in inima tristă
când sufletele toate se trec in revistă .

Emoții palide articulate de vis
se-neacă alene in văi cu abis ,
parcă plâng clipele rupte-n idei
deprinse cu ceață , zburând pe alei .

Fatal episod anunțând vifor rece
se lasă pe suflet , bucuria ne trece ,
din crânguri bizare ingheață tăcere
și pieptul se rupe , lovit de durere .

Adio tu , farmec , adio minune !
plâng codrii din pașnica lume
in care săditul de flori naște lacrimi
și tremurul inimii , suspine cu patimi !

Vă las amintire romanța cu dor
căzută aseară la mine-n pridvor
din care zvâcnet albastru se frânge ușor ,
e susurul inimii exclamând de amor !