El mușcă din talpa absentelor voci,
Și e atât de albastru,
Ca o jumătate de noapte
Ascunsă sub pleoapa femeii.

El curge din ochiul tăceri-n silabe.
Din toate cele patru zări curge,
Până pe buzele omului-lup.

Se zbate cuvântul să iasă din coajă,.

Noi ne hrănim cu ecouri de liniște
Gândind .
Ce literă mută!!!