cat de trist pot sa fiu...

privesc la mine cum de un an sau doi
ma tot schimb dintr-un eu intr-altul,
cum refuza sa ma recunoasca oglinda
din baie, prietenii, dusmanii...

acelasi trist, aceeasi fata-ascunsa...

as fi putut probabil sa ma ingrop
in fericire, in alcool, in sex,
orgie pe care sa o pot eticheta
viata la un moment dat?

totu-i plin de dragoste
sau e plin de negru?
negre vad eu aripele fluturelui pe care
indragostit il simti inotand prin stomac;
negre vad eu petalele trandafirului
spre care ar trebui sa zambesc...

de-as fi serios!