s-a oprit un calaret
la marginea oazei dintre buzele noastre
si nici unul dintre noi nu l-am chemat inauntru
calul necheaza o poveste de dragoste
si poate ca daca suntem cuminti
ne duce si pe noi
dincolo de pleoapele realitatii

am ratacit drumul
poate ca e prea noapte in ochii soarelui
nici nu isi mai intoarce fata dinspre nori
am sa-l sarut in ceafa
si imi voi cere iertare pentru amandoi
ca nu l-am chemat inauntru
mi-era frica sa nu ne topim intr-o balta de ceara
eu nu ma stiu juca de-a focul
soare
sa nu imi arzi respiratia

toti pustnicii pe care i-am intalnit
s-au adapostit in desert intr-o claie de stele
si se roaga se-china
sa nu le mai fie foame
eu nu pot sa strig atat de departe sa auda povestea
sa le spun ca
am sapat adanc de tot
si am gasit radacinile apei ascunse in cer
si ca vreau sa ma cuminec la primul rasarit in soare

s-a oprit un calaret la marginea ochiului meu
si-mi biciuia pleoapa
cu o nuia de gheata
sperand ca se va deschide macar de furie
macar de ar fi stiut
ca eu nu mai eram acasa de multa vreme
si tu ma asteptai
intr-o oaza de buze deschise