De ce mai fluieri a toamna?
Aripile-mi ramase stiu sa fie
cataplasme
pentru sarutul vested
scapat mereu pe-aceeasi
ultima creanga...
Agonizand,
sub mantii colturoase
de ceata, in amurguri,
ma voi zdrobi de bulgari
lansati spontan
din epigrafele zgariate
pe o istorie repetenta...
Absent? Esti amintire,
iar eu, chip distorsionat,
strain...