Se așează norii deasupra acestui oraș prăfuit,
în aparență liniștit,
căci forfota nu se oprește aici
și nici la vreun capăt de tramvai obosit,
doar cerul singur amintește de ale noastre
vagi portrete.
OraÈ™ nebun!
De data asta nu vreau vise.
Vreau noapte peste noapte
să-mi prindă de plete șoapte de iubiri
rătăcite printre spini!
Vreau inimile frânte sa mi le aduci pe toate,
știu sensul lor mai bine decat altul,
le-am învățat pe vremuri
când devoram până la lacrimă
firimituri de suferințe.
Îți mai aduci aminte?
Le vreau acum pe toate,
toate!