In clipa bântuită de-nțelesuri
mâinile mele goale
atingând roadele nopții
mâini goale rămân.
Nu pot numi
fără să tai contururi,
curgerea dinăuntru spre afară
mi-e poticnită de cuvânt.
Nu nuanțele sau boarea
le schimb când le numesc
ci misterioasele adâncuri,
legate de mistere mai adânci,
obișnuite cu prea marea libertate
a gândului neînchis în cuvânt.
In clipa bântuită de-nțelesuri,
foaia albă pe care odihnește
goală mâna mea,
atinsă de roadele nopții
devine câmpie sub nea
în care germineaza misterios
semintele de versuri.