Cand m-ai tras de par
ti-am raspuns uitand de mine:
Vezi sa nu-mi rupi scalpul!
Atunci tu mi-ai luat mana
Si mi-ai oblojit-o eliberandu-mi
degetele de masti,
fara sa uiti de tine.
Pe vremea aceea aveam ce elibera
si te-am lasat sa-mi rupi
firele verzi si incalcite,
firele uitarii de noi.
Cand te-am intrebat
De ce nu-mi rupi scalpul?
Tu erai deja inhalat de somn
Si am ramas singura...
Cine imi va mai obloji mana?