Pereti albi obosesc ochii
Obisnuiti sa caute sori si stele
Doar in intuneric.
Oare pe unde respira acum
Ideea de lumina?
Nemarginitul, captiv
Hraneste cu sange rece
Trandafiri ofiliti in vaza.
In ce buzunar am uitat cerul?
Sub ce amintire norii?
Tavanul e prea alb...
Ma tem ca intunericul
Din spatele lui musca...
De cate ori
Nu am sangerat tristete?
Un tablou vechi ma priveste fix,
Cu ochelarii pe nas.
Inchide agenda si cheama un inger:
"ia-l de aici...e nebun."