vor zice unii că am fost câinii turbați ai generației noastre
că ne-am adunat în haite urmărind cu plăcere
umplerea spațiilor albe cu fraze perverse
dar nouă ne urcă pulsul la 180 doar privind
la monitor
violul colectiv al metaforei
din cursor
în
cursor

***

locuim pe același palier de angoase și scările se năruie
în urma noastră
dintr-un infinit de uși
doar scara de incendiu va fi liberă
cu cele două sensuri ale ei
în sus
și undeva
mai jos de subsol
iar noi nesupuși
nu mai avem cumințenia
să așteptăm o minune
liniștiți și isteți
un deus ex machina deja virusat
iar mașina aia grozavă care toacă secunde
acum
macină
kiloocteți

***

vor zice unii că rătăcim într-o ceață
că orice ieșire din nor ne va fi
aproape fatală
dar numai noi avem licornii
și nexușii
și panii
și rostașii
și orianii
și lapislazulii
și tot felul de specii noi
hrănite cu sînge de poet
încă nenăscut